Sunt mândră că a fost bunicul meu

Török László
( 1929 – 1997 )
S-a născut în anul 1929 în localitatea Lueta din judeţul Harghita, pe data de 7februarie.În tinereţe a lucrat ca electrotehnician, apoi între 1950 si 1958 ca ziarist-redactor la “Cuvântul Maghiarimii din România”, apoi la redacţia “Înainte”.
În 1958 s-a mutat de la Bucureşti la Târgu-Mureş, din acel moment până la pensionare (1989) a fost suplinitorul redactorului-şef al revistei “Viaţă nouă” şi criticul de film din Târgu-Mureş.Între timp şi-a obţinut diploma în filozofie la "Academia Ştefan Gheorghiu" din Bucureşti (1972). Scrierile, studiile de estetica filmului , aforismele sale au apărut pe paginile "Cuvânt adevarat", "Vârsta noastră", "Înainte" şi "Viaţă nouă".Dupa 1989, în perioada sa de pensionar a apărut seria de articole despre reprezentanţii negativi ai vieţii politice româneşti în revista "Maghiarimii din Ardeal". Cercetări a desfăşurat în primul rând în domeniul de estetica filmului.A fost membru al Uniunii Ziariştilor Maghiari din România.
Ultima sa carte (Sens melancolic - Aforisme - Deva 1997)a fost publicată postmortem în acelaşi an în care a decedat.
Török Lászlo nu a fost genul de scriitor care scrie din pur hobby. El îşi aşterne gândurile cu sârguinţă timp de ani la rând.
În colecţia sa de aforisme avem ocazia să citim şi printre rânduri ceea ce ne transmite autorul: darurile nepreţuite, valoarea lucrurilor mărunte ale vieţii.

Dintre aforisme amintim câteva :

"Cele mai multe probleme ni le cauzează femeile, dar ele le şi tratează"
"Ochii înceţoşaţi de lacrimi sunt dovadă clară"
"Poţi risca totul pentru persoana iubita, numai pe ea nu"
"În cetatea puterii nu este o virtute eroismul, în drenajul neapăraţilor fi campion"
"Istoria nu tolereza cetăţenii sau naţionalităţile care tolereaza totul"

(Sursa: www.lovete.ro)